Emoticon`s creations

Emoticon · Trimis: 20/06/2007 16:33 Titlul subiectului: Emoticon`s creations

He he he my opera! :lol:

O formula matematica

Condus parca de o vointa nevazuta, creionul alerga pe foaia alba cu patratele de matematica, conturand un corp geometric colturos, rece si lipsit de absolut orice raza de emotie. Era desenul perfect, pentru care rubrica din catalog care ii apartinea fetei avea sa fie murdarita cu un 10. Privirea ei cauta cu sete o formula matematica, pentru a putea rezolva problema. Scria pe ciorna deja murdara calcule infinite care nu duceau la niciun rezultat; gandurile ei se rezumau la niste cifre fara sens. Privirea I se inlacrima deodata, si mana obosita transforma foaia de jurnal pe care ea increase rezolvarea, intr-un cocolos de hartie, care semana cu o inima fara suflet. Gresise. Ceasul de perete cu cadranul prafiut incerca sa se odihneasca, dar in zadar, pentru ca energia artificiala si rece a bateriilor nu lasa nicio secunda sa se ascunda in spatele acelor acestuia. Fata simti ca nu mai are eficacitatea sa priveasca la ceas, căci acesta stia cu siguranta ce va face maine, pe cand ea se intreba cu disperare daca noaptea care vine nu ii va ingheta sangele in vene, sau poate lacrimile in ochi… astea erau mai vii decat sangele Dintr-un colt al camerei se auzea in surdina aceeasi melodie trista, neagra, care se relua de mii de ori, dar parca de fiecare data dand nastere la si mai numeroase lacrimi. Lumina moarta a lampii de birou facea peretii sa para si mai goi decat erau, si problema de geometrie tot mai ascunsa si indepartata. In coltul din stanga camerei, zacea fara suflare un album cu poze- amintiri colorate in alb si negru. Langa dulapul pe care fata lipise niste postere vechi si botite, era atarnata o hartie, plina de notite, insemnari, si cifre incercuite cu negru- in mintea fetei se zbatea un cuvant- calendar- pe care nu avu insa curajul sa i-l atribuie acelui jurnal al inmormantarilor repetate ale inimii sale. Cateva petale de trandafir, uscate, zac pe podeaua zgariata de vreme. O perdea groasa si invechita atarna pe geam, lasand la vedere o pata de lumina si agitatie ciudata, pe care fata se ferea sa o priveasca. Mainile sale se jucau cu un medallion fara stralucire, de un negru orbitor, pe care lacrimile fetei pareau boabe de diamant de pe o piatra funerala. Usa era inchisa, doar imaginea incetosata a bibliotecii prafuite se mai zarea prin sticla groasa. Fumul durerii se raspandea mult prea repede prin sufletul si venele fetei; aceasta nu mai avea curajul sa priveasca la ciobul de oglinda care statea rece pe un colt stingher al mesei. Fata privea necontenit la medalionul plin de visuri inecate in negru. Il tinuse atata timp in maini, dar inca mai simtea raceala de fier care pusese stapanire pe acesta. In ciuda durerii infinite, sangele ii alerga prin vene, chiar daca nu mai avea rost. Privirea fetei se plimba prin camera goala, cautand parca ceva inexistent. Razale intunericului se reflectau in oglinda metalica a lamei, raspandind in camera mii de fascicule de libertate si uitare. Cand o lua in mana, parea atat de mica si rece, iar lacria care cazuse cu greutate pe ea o facu sa para si mai fantastica si ciudata. Dar lacrima se incapatana sa nu cada, agatandu-se cu disperare de taisul nepasator al lamei. Nuantele rosiatice ale sangelui formau cu lacrima o piatra semipretioasa inexistenta pe pamant. Visul negru se amesteca din ce in ce mai profund cu realitatea rosie, iar lacrimile de diamante neslefuit erau de mult fara rost. Un sunet metalic dureros rasuna in refrenul melodiei triste, atunci cand lama atinse podeaua de ciment rece. Un sentiment de durere si eliberare puse stapanire pe sufletul inecat in lacrimi, iar inima fetei renunta la suferinta. Genele presarate cu roua grea a lacrimilor se uneau din ce in ce mai tare; pata de viata ce se zarea la fereastra ajunge brusc o amintire rece, iar taisul de gheata al lamei- o dovada a existentei durerii si lacrimilor. In acea atmosfera de mormant, o foaie de hartie ascunsa se lasa purtata de adierea mortii, cazand jos de pe masa. Era formula matematica pentru a rezolva problema de geometrie. Dar cerneala albastra se impleti cu sangele rosu, rezultand o mare de regrete.
_________________
[URL=http://www.evboard.myforum.ro] Emoticon`s creations Emoticon`s creations

Emoticon`s creations Emoticon`s creations

[/URL]
^^^Evanescence in Romania!!! :w00t:

Emoticon · Trimis: 21/07/2007 22:37 Titlul subiectului:

Moarte in Paradis

Cu privirea incetosata de roua diminetii, Tim privea la razboiul inperceptibil dintre moartea noptii si prezenta vie a zilei, pentru prima data. Frunza mesteacanului tanar, acea neinteleasa frunza, probabil ca murise, pentru ca nu mai era acolo, ca sa ii cante un cantec de leagan. Adierea vantului necrutator de vara il dobora, acesta culcandu-se la pamant. Isi petrecea fiecare clipa ca si cum ar fi fost ultima din viata lui. Fiecare prezenta umana nu era mai mult decat o capcana, iar fiecare picatura de roua - un cuvant in testamentul sau. Fratii lui se luptau pentru supravietuire, iar Tim nu era decat un civil ratacit in razboiul crud al naturii. Sunetele ciudate rasunau in vazduhul prafuit, iar acesta, voind sa nu le mai auda, se apleca la pamant, dar atmosfera de cosmar nu ii dadea sansa sa auda ecoul linistii. Figurile monstruoase ale fluturilor il faceau sa creada ca vitalitatea naturii este data de ura nemarginita a Luceafarului. Orbit de lumina ca de neon ce se reflecta in pietrele reci, ipocrite, si sufocat de aromele imbatatoare ale lumii umplute de pacat, asta simtea ca traieste un vis ciudat, in care nu poate nici sa se miste, nici sa strige dupa ajutor... Era captiv in corpul sau atat de nesemnificativ pentru lume. Insa ziua nici nu incepuse. Abia acum avea sa realizeze ca nu este un cosmar. La poarta cimitirului pe care oamenii il numeau "parc", se auzeau glasurile vinovate ale copiilor, care venisera sa profite de frumusetea superficiala si rece a naturii. Privea paralizat la infernul jocului, si incepu sa creada ca Ingerul uitase de el. Ametit de dansul necunoscut al fantomelor materializate carora nu le pasa de nimic in afara de jocul lor haotic, Tim se simtea obosit si privea undeva, in departare, intr-un punct numai de el stiut. Cu ochii intredeschisi insa gandirea inca limpede, zarea ca prin ceata petale de flori moarte, si - de necrezut - copiii le priveau cu cruzime, exclamand "ce frumoase sunt!"... Cu o placere vampirica, acestia se imbatau cu mirosul morbid al petalelor sangerande. Saracul, ar fi vrut sa le apere, inima i se frangea, iar neputinta de a face ceva ii ducea mintea orbita de intunericul diminetii pe cele mai inalte culmi ale disperarii. Deodata, privirea inlacrimata ii fu strapunsa de un fulger letal, de colorație verde, iar un soc electric ii cutreiera corpul, cu o durere supranaturala. Se facu intuneric. In atmosfera de depresie mortala, se auzi un strigat de sticla, fara nicio urma de sentiment: "copii! am rupt si un fir de iarba ca sa il punem langa flori!"...
_________________
[URL=http://www.evboard.myforum.ro] Emoticon`s creations Emoticon`s creations

[/URL]
^^^Evanescence in Romania!!! :w00t:

Emoticon · Trimis: 21/07/2007 22:40 Titlul subiectului:

Primavara

Zapada murdara sta sa se topeasca
Soarele de aprilie o ucide incet
Vazduhul ciudat a incetat de mult sa imi mai sopteasca
Reusesc sa aud doar un disperat scancet.

Merg pe drumul parasit
La inmormantarea iernii
Plangand cu gandul la sacrificiul nesfarsit
Durerea este acum stapana ratiunii.

Privesc necontenit la natura imbracata intr`un colorat doliu
Si ii urasc pe cei care se bucura de plecarea iernii
Orizontul e un ciudat vitraliu,
O camera video ce filmeaza sufocarea furtunii.

Toamna

Cerul e gri.
Vantul otravit omoara frunzele neputincioase.
Cerul plange.
Toamna canta melodia grava a inmormantarii naturii.
Eu plang.
Privesc la acele prezente pamantesti
care se bucura la vederea culorii sangelui morbid.
Imi este frica.
Ma ascund sub copacul in agonie
si ii soptesc condoleante.
Ultimul refren al baladei mortuare se aude
iar ecoul lui se pierde in eter.
E moartea naturii.
Iar eu plang.

Sinuciderea ingerului

Cascada de cristal nocturn
Plangea cu lacrimi de sange fara suflet
Si ingerul cu aripi de safir
Scrie cu lama pe inima lui- suflet incomplet.

Viata lui nu e decat o iluzie fara sperante,
O idee abstracta fara capatai.
Cerul ii canta condoleante,
Dar nici acesta nu stie ce e in mintea lui.

Flacara de gheata ce ii arde iubirea
Nu ii poate controla durerea
Cerul e din ce in ce mai departe
Iar sangele ce curge, de cascada e tot mai aproape.
_________________
[URL=http://www.evboard.myforum.ro] Emoticon`s creations Emoticon`s creations

[/URL]
^^^Evanescence in Romania!!! :w00t:

black_girl · Trimis: 08/08/2007 00:35 Titlul subiectului:

tare...

pe întâia o ai si pe hi5, nu? la jurnal parca :P
_________________
Emoticon`s creations Emoticon`s creations